Vă amintiți cum era când vă trezeați dimineața fără să aveți nici o grijă? Trăind pur și simplu viața, moment cu moment, și bucurându-vă de ea? Probabil, celor mai mulți dintre noi, acest lucru li se întâmpla în copilărie – înainte să „devenim serioși și să ne vedem de viață” – după cum am auzit probabil din gura unor adulți responsabili.
Și poate că mai sunt și în cadrul adulților astfel de persoane, care au refuzat să „crească” în anumite privințe – și care în timp și-au dezvoltat „imunitate” la sfaturile responsabile, criticile și punctele de vedere ale celor din jur.
Ați observat că atunci când cineva este supărat sau are o problema, toți cei din jur vor să îi aducă un sprijin, să îl susțină într-un fel sau altul… Însă, dacă cineva lângă tine este fericit, încep întrebările: oare ce a luat de râde tot timpul? (să-mi dai și mie ce ai fumat tu..), invidiile , criticile etc. Adevărul este că oamenii te urăsc când ești fericit, deoarece nu te mai pot controla. Cum ar fi dacă am putea da dovadă de acea generozitate de spirit, în care să te bucuri pentru bucuria celuilalt?
De când este supărarea, tristețea, depresia o NORMALITATE, iar fericirea, bucuria, starea de bine este ceva anormal ?- și probabil curand iși vor găsi încadrare in DSM (manualul de diagnostic al tulburărilor mentale) – unde tot ce este in afara normalului, este anormal, deci o boală ce trebuie tratată .
Ce am făcut atât de vital, valors și real la traumă și dramă, ce ne impiedică să trăim bucuria fiecărui moment? Si de fapt, ce am făcut atât de vital, valors și real la judecăți – de sine, de alții, care ne impiedică să accesăm bucuria care suntem cu adevărat?
„Problema” cu a fii fericit este că nu mai „cumperi” judecățile ca fiind reale. Orice judecată ți se servește, este doar un punct de vedere interesant. Când nu te mai aliniezi cu judecățile cuiva, nu ești de acord cu ele, și nici nu le reziști sau să te lupți cu ele – le vezi doar ca punctul de vedere interesant care sunt cu adevărat, ai libertatea care îți oferă fericirea.
Noi avem o vorbă – „nu îi poți face pe toți fericiți..”. Cât de mult trebuie să tai din tine, să te schimonosești și contorsionezi ca să încapi în cutiuța îngustă în care fiecare din jurul tău își dorește să te pună ( de cele mai multe ori in numele iubirii, că ei te iubesc și îți doresc binele..)?? Și când alegi să nu mai faci asta, să spui – aleg PENTRU MINE, nu pentru tine sau împotriva ta, vei fii fericit.
În primul rând, fericirea este o alegere – și cum ar fi dacă am alege să facem din fericirea noastră o prioritate?
Și puteți începe prin a vă juca cu următoarea întrebare:
Ce fericire pot fi astăzi care mi-ar face viața să funcționeze imediat?
